Pe la varsta de 12 ani mi-am facut primul jurnal. Auzisem ca se poarta sa ai un caiet in care sa-ti scri tot ce-ti trece prin cap. La inceput scriam in fiecare seara cum a decurs ziua ce tocmai urma sa se incheie...apoi am realizat ca e destul de obositor sa scriu cam o ora tot ce faceam in data respectiva si m-am gandit ca ar fii mai lejer sa notez intamplarile cele mai importante, trairile cele mai intense... Asa imi convenea, mai mult pentru ca nu mai eram ''silita'' ca sa imi rezerv o h inainte de culcare pentru a ma confesa... .Reusisem sa rezolv problema cu timpul ce mi-l ocupa scrisul,dar mai aveam o dificultate(si una foarte grava p'atunci), TREBUIA SA-L ASCUND SA NU-L GASEASCA AI MEI!! Imi amintesc cat il mai piteam pe sub covor,pe sub pat, printre haine...La varsta aceea credeam ca nu are cum sa mi-l gaseasca, insa acum sunt sigura ca a trecut de cateva ori prin mana mamei(cel putin atunci cand facea curat)... Nici nu vreau sa ma gandesc cat s-a amuzat pe seama mea!!! Aveam pe atunci ,,atatea probleme-n dragoste,, asa de tare sufeream...cu atata patima scriam in acel caiet ca lu' X ii placea de colega de banca si nu de mine...ERAU PROBLEME CE TARE IMI INCERCAU EXISTENTA!:) Cred ca daca ii amintesc mamei de jurnalul meu de la acea varsta... rade de mine o saptamana. Bine acum ca s-a inventat ,,jurnalul electronic,,! Mama cu netul mai putin si pe deasupra am si parola la calculator...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu